Asa cum am promis, in acest post al Nasterii Domnului, as vrea sa am pe blog mai multe articole cu continut duhovnicesc.
Mai jos, sunt alte fragmente din cartea atat de draga mie “Cuv. Siluan Athonitul” de Arhimandrit Sofronie. O carte pe care as mai reciti-o peste cativa ani, cand o sa mai “cresc” putin. Este deosebita, dar simt ca nu am inteles totul din ea. Cu aceasta lectura o sa si inchei seria de carti duhovnicesti din acest an. In perioada urmatoare nu o sa incep nici o alta carte, mi-ar prinde bine sa le rasfoiesc pe cele citite deja si sa extrag fragmente interesante de pus si pe blog. Asta o sa ma ajute sa fac o mica sinteza la tot ce am citit in acest an (lista de carti o sa o fac publica luna viitoare).
"Pentru rugaciune ne sant date bisericile; in biserici slujba se tine dupa carti; dar nici biserica o iei cu tine, nici cartea o ai totdeauna, insa rugaciunea launtrica pururea si pretutindenea este cu tine. In sfintele lacasuri se savarsesc dumnezeiestele slujbe si viaza Duhul Sfant, dar sufletul este cea mai buna biserica a lui Dumnezeu, si pentru cel ce se roaga in suflet intreaga lume s-a prefacut in lacas sfant; dar aceasta nu este pentru toti."
"...as compara scaderea luminii Dumnezeiesti cu fasciculul luminii unui proiector: cu cat mai aproape de izvorul luminii, de camera proiectorului, cu atat mai orbitoare este lumina, dar mai restransa suprafata pe care o lumineaza; si invers, cu cat este mai departe de izvorul luminii, cu atat mai mare este suprafata luminata, dar cu atat mai slaba si mai risipita lumina...
Cu cat mai departe este omul de Dumnezeu, cu atat mai faramitata gandirea lui, cu atat mai nedefinita si neasezata este trairea lui duhovniceasca; si dimpotriva, cu cat mai aproape de Dumnezeu este, cu atat mai RESTRANSA - de mi se ingaduie aici o astfel de expresie - cercul gandurilor sale..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu