vineri, 21 aprilie 2017

Ce a ramas...

Dulcegarii.... ultimele, dar atat de bune!

E o bucurie, am intilnit si anul asta Invierea, e un semn ca inca suntem bine.
Saptamana luminata a fost cu putin mers la biserica, cu un pic de "leneveala", cu mancarica buuuna de tot (mai ales ca e dupa post), intilniri cu prieteni de familie, cu o oarecare pauza de la gatit, si de la rutine.

Ieri aspiratorul a fost cel care a dat start perioadei de revenire, praful in casa deja se instalase.
Prin faptul ca m-am organizat bine cu pregatirile Pascale, acum dupa sarbatoare nu simt ca in casa ar fi dat totul peste cap, asa ca o sa reiau ritmul destul de usor.
Zilele astea am reinceput sa ma trezesc la 5, mi-a fost dor de linistea acestei ore. De citit, citesc doua carti…in parelel, nu ca as fi un geniu, doar ca dimineata imi place sa ma revigorez (pa langa cafeluta) cu pagini dintr-o carte duhovniceasca, iar pe timpul zilei cand mai prind un moment de ceai, citesc putin dintr-o carte beletristica. Acestea doua ma ajuta sa pastrez un echilibru.
Ce mi-a plauct si as vrea sa impartasesc pe blog, este din cartea “Viata si lucrarile parintelui SERAFIM ROSE” la 900 si ceva de pagini cate le are, nu pot sa ma laud ca am citit-o toata cap coada, dar in mare parte am trecut prin ea.

“ ….oricare dintre noi are aptimi in inima sa…. Putem fi prinsi prin iubirea noastra de ordine, prin iubirea noastra de corectitudine, sau prin iubirea noastra de frumos.
….Nu trebuie sa ne privim viata prin prisma patimilor noastre, nici sa cautam sa facem ca viata noastra sa se potriveasca cu ceea ce ne-ar placea noua – fie ca ne dorim o viata in liniste si pace, una in care totul este in ordine si la locul sau, sau una cu mult zgomot si agitatie. Daca incercam sa facem ca viata noastra sa fie dupa placul nostru, rezultatul va fi dezastruos. Privindu-ne viata, trebuie sa primim toate cate ni se intimpla ca pe pronia lui Dumnezeu, stiind ca au scop de a ne destepta din patimile noastre, de a ne duce la Dumnezeu, sau de a ne arata un lucru placut lui Dumnezeu pe care il putem savarsi. Aceste semene vin de pretutindeni: din natura, de la aproapele nostru, de la o aparenta intimplare…Aproape fiece zi din viata noastra ne aduce cate un semn referitor la voia lui Dumnezeu.”
Cafeaua din ceasca stie fiecare cum arata, dar asta a fost "cafeaua pentru suflet" in una din dimineatile mele.


Planuri pentru urmatoarea perioada? La sfarsitul lunii sotul meu va pleca in Grecia si cred ca ma ia si pe mine, sper sa fie frumos. Aprilie il las sa treaca asa linistit, o sa fac o planificarea  mai minutioasa abia pentru luna mai (poate o pun si pe blog, am observat ca plac mult pictogramele). Vremea cred ca o sa fie din ce in ce mai frumoasa, abia astept plimbarile in natura,  poate ma ocup un pic de garderoba de vara (atat a mea cat si a sotului), imi este dor de rochitele mele colorate.   


2 comentarii:

  1. Tare bine e la tine! Nici eu nu - mi fac planuri de organizare casnica în aceasta luna, am atatea de facut pe afara!Sper sa te relaxezi în Grecia.Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Carmen :) Da, a fost super in Grecia, o sa scriu despre asta. Cred si eu ca perioada asta curtea necesita o mai mare atentie, nu prea stau bine la capitorul asta, abia acum invat cum sta treaba, ma mai inspir de la voi :)

      Ștergere